Case din containere, solutie locativa in stare de urgenta

Case din containere, solutie locativa in stare de urgenta


Priveam la televizor satul transformat intr-o mlastina uriasa de catre apele care se revarsasera puhoi peste case si imi era mila de oamenii care duceau intr-o bocceluta actele si cateva schimburi.
Locuintele devenisera si ele noroi. Daca ai fi calcat acolo, unde candva se inalta infloritor satul, te asteptau doua perspective ingrozitoare: sa dispari in namol asa cum dispar oamenii prinsi in capcana nisipurilor miscatoare sau sa te intepi in vreun cui, in cazul in care aterizai pe resturi de scaduri sau pe gardurile vreunei case.

Imaginea femeilor batrane care tremurau de frig, fiindca aveau inca hainele ude pe ele, ale copiilor aflati in bratele mamelor, ale bolnavilor asezati pe cateva toale pe un loc mai inalt era ingrozitoare.
Se transmitea de la fata locului si autoritatile pusesera la bataie cladirea Caminului Cultural: masiva, cu ziduri reci, in care nu putea fi vorba de notiunea de intimitate. Multi dintre sinistrati au refuzat sa intre acolo motivand ca isi pazesc casele disparute in noroi sa nu li se sustraga bunurile din ele.

Pe deal au inceput sa apara case din containere asezate special intr-un loc mai inalt, sa fie ferite de pericole. Pentru prima data oamenii au fost atrasi de perspectiva de a locui in alta parte decat in casele lor acoperite de pamant.
S-a deschis demonstrativ usa unei astfel de locuinte. Era prevazuta cu o bucatarie in care se afla un aragaz si vesela minima pentru o familie, cu dormitoare cu paturi si dulapuri, era cald si bine in ele, mai ales nu ploua si nu batea vantul acela care sa te faca sa simti stropii inghetati de ploaie. Exista si o baie in fiecare casa, prevazuta cu un wc si o cabina de dus si ce si-ar fi putut dori mai mult sarmanii oameni care pierdusera totul in dezastru?

In sfarsit aveau casele lor in care se simteau protejati. Aici au putut sa isi schimbe hainele, sa isi faca dus si sa spele imbracamintea plina de noroi si de pete cu care au stat atatea ore imbracati.
Nimic din toate acestea nu le-ar fi putut face in sala mare a Caminului Cultural si nu s-ar fi simtit deloc confortabil sa doarma pe jos ca sardelele.
La putin timp dupa mutarea lor s-au dezlantuit din nou fortele naturii. Vantul rece sa inceput sa bata cu putere si a adus grindina.
Casele bine montate rezistau mai bine decat constructiile acelea naruite din vale. Oamenii au aprins luminile in case si era atat de cald si bine, incat au putut sa adorma linistiti.
M-am bucurat pentru ei si am apreciat casele containere, fiindca reprezinta o solutie locativa urgenta in caz de calamitate.

Nu a fost nevoie de aprobari peste aprobari, de timp indelungat pentru edificarea lor, ci satul a fost ridicat in cateva ore ca fiecare familie sa aiba o locuinta provizorie.
Ma gandesc acum cat de util ar fi ca fiecare asezare amenintata de calamitati din Romania sa detina in inventar astfel de locuinte provizorii care sa poata fi folosite in caz de nevoie. Timpul de asteptare pana la aducerea containerelor si montarea lor ar fi astfel anulat.

+ There are no comments

Add yours

*

Acest formular vă colectează numele, e-mailul și conținutul, astfel încât să putem urmări comentariile plasate pe site. Pentru mai multe informații, consultați politica noastră de confidențialitate, unde veți primi mai multe informații despre unde, cum și de ce stocăm datele dvs.

DA, sunt de acord