De la thermae-le romane la Spitalul Oxygene din Otopeni

De la thermae-le romane la Spitalul Oxygene din Otopeni


Fizioterapia ca metoda de tratament a fost descoperita in Grecia Antica, dar excelenta in acest domeniu poate fi rezumata in doua cuvinte: fizioterapie otopeni.

Din lectura Iliadei si a Odiseei lui Homer se desprinde ideea ca, in urma cu mai bine de trei milenii, baia avea un rol fundamental atat in ceea ce priveste igiena personala, cat si in mentinerea starii de sanatate. In epoca lui Hippocrat, medicii considerau ca bolile erau consecintele unor dezechilibre ale „fluidelor” care „circulau” prin organismul uman. Iar pentru re-echilibrare se recomandau transudatiile, masajele si baile calde.

In Imperiul Roman, baile publice erau privite ca institutii fundamentale ale vietii publice. Primele edificii care erau ridicate in teritoriile cucerite erau baile calde (thermae) – printre altele, si pentru ca erau folosite la recuperarea soldatilor raniti in lupte. Metodele terapeutice le prefigurau pe cele de azi: dupa consumarea unei mari cantitati de apa, pacientii erau introdusi intr-o camera cu atmosfera uscata si fierbinte (tepidarium) unde transpirau, eliminand astfel toxinele acumulate in organism (sauna din ziua de azi). Un alt tip de camera era cel cu bai cu abur pentru sudatie (laconicum). In baile romane existau, de asemenea, bazine cu apa calda, numite caldarium (dupa cum se vede, romanii foloseau termoterapia) si cele cu apa rece (frigidarium). Era cunoscut efectul benefic al apei calde asupra tesuturilor moi (muschi, tendoane si ligamente). Tratamentele recomandate erau aplicarea de apa calda pe zonele aflate in suferinta (dusurileVichy din ziua de azi) si scufundarea totala a corpului in apa calda, in scopul aplicarii unei presiuni constante (tratamentul prin imersie). Din pacate, in epoca de decadenta a Imperiului Roman baile publice s-au transformat in locuri de desfrau, fapt care, dupa ce crestinismul a devenit religie de stat, a dus la disparitia lor. In Imperiul Bizantin insa, bai publice au existat pana tarziu, iar in lumea arabo-musulmana baia publica (hammamul) era o institutie publica la fel de respectata ca in Imperiul Roman. Pe filiera otomana, baile publice au fost introduse si in Tarile Romane. Aceste stabilimente (foarte luxoase, dupa cum relateaza calatorii straini) erau insa rezervate aristocratiei si paturii avute din marile orase.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea, baile publice au reaparut, devenind o moda, iar in secolul al XIX-lea folosirea apelor minerale si a izvoarelor termale in medicina a devenit obiect de studiu stiintific. S-au dezvoltat statiuni balneare ca Baden (Germania), Karlsbad (in Imperiul Austro-Ungar – azi Karlovy Vary, in Republica Ceha) sau Bath, oras din comitatul englezesc Somerset, al carui nume vine de la baile publice construite aici in timpul stapanirii romane. Vocatia de statiune balneara a acestei localitati situate pe valea raului Avon este insa mult mai veche: in epoca pre-romana exista aici un altar dedicat zeitei Sulis, sfanta patroana a izvoarelor termale… deci si a fizioterapiei! Conform unei legende consemnate de cronicarul Geoffrey de Monmouth, regele celt Blaiddyd s-a vindecat de lepra in izvoarele din aceasta zona, ceea ce inseamna ca englezii din Evul Mediu nu uitasera efectele benefice ale fizioterapiei!

Aparitia fizioterapiei pe baze stiintifice in Romania i se datoreaza lui Carol Davila care in anul 1868 a creat, la Bucuresti, „Societatea de Hidrologie”, iar prima unitate privata cu profil fizioterapeutic aparuta la noi dupa Revolutie este spitalul Oxygene din Otopeni, care este omologat de Ministerul Sanatatii si are contract cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.

+ There are no comments

Add yours