Plecarea la munca in strainatate a parintilor, efecte dramatice pentru copiii lasati acasa

Plecarea la munca in strainatate a parintilor, efecte dramatice pentru copiii lasati acasa


Dorinta de a avea un trai mai bun, iar copiilor lor sa nu le lipseasca nimic, ii determina pe multi parinti sa plece la munca in strainatate, dupa ce au epuizat toate variantele identificarii unui loc de munca stabil in tara. Dar, in multe situatii, in pofida muncii lor mult mai bine remunerata decat in tara, pretul pe care il platesc acestia pentru o stare financiara mai buna este unul cu adevarat dramatic, suferinta propriilor copii, care se simt abandonati de cei care le-au dat viata. Pentru ca nici banii, nici cadourile pe care le trimit parintii aflati la munca departe nu vor putea inlocui vreodata prezenta lor, alinarea, mangaierea si protectia de care cei mici au nevoie de la mama si tata.

Se intampla astfel de cazuri triste si atunci cand pleaca la munca in alta tara unul dintre parinti, copilul dorindu-si ca familia lui sa fie completa, tanjind dupa cel care este departe pe termen lung, dar mai ales cand ambii lucreaza in strainatate, iar sentimentul de abandon este si mai acut. Pentru copii, in special pentru cei cu varste mici, fiecare rara revenire in tara a parintilor reprezinta o emotie teribila, isi doresc ca reintalnirea sa nu se mai termine, iar momentul inevitabil al plecarii din nou a parintilor lor este o pentru ei o nesfarsita suferinta.

De multe ori, ei sunt lasati in grija bunicilor sau a unor rude apropiate, care se straduiesc sa suplineasca, asa cu pot, absenta parintilor. Cu toate acestia, dorul de parinti si lipsa afectiunii din partea acestora poate provoca tulburari afective pe termen lung. Ei pot deveni tot mai retrasi, altii, dimpotriva, agresivi, nu mai comunica, rezultatele scolare sunt tot mai slabe, cu efecte si asupra sanatatii, pot dezvolta anumite boli sau un stil alimentar haotic, iar in cele mai dramatice cazuri ajung la suicid. Si adolescentii resimt la randul lor despartirea pe termen lung de parinti, aceasta situatie ii vulnerabilizeaza, le poate provoca traume si pot adopta comportamente periculoase, fug de acasa, pot intra in anturaje dubioase, manifestand atractie pentru alcool si droguri.

Apelarea la un psiholog de copii poate fi o solutie, iar consilierea lor ii poate ajuta, pana la un punct, sa depaseasca o parte din sentimentele de abandon si din temerile care ii framanta. Dar oricat de mult ar reusi un psiholog sa-i faca sa se deschida si sa-i indrume pe ei si pe cei care ii au in grija in absenta parintilor, ceea ce asteapta cu adevarat copiii este sa li se indeplineasca acea dorinta cu care adorm in fiecare seara. Aceea ca parintii lor sa revina acasa sau, daca se poate, sa-i aduca si pe ei acolo unde acestia lucreaza, astfel incat familia lor sa fie din nou intregita, iar ei sa se bucure din plin de dragostea parinteasca ce le-a lipsit atat de mult.

+ There are no comments

Add yours