Blasco Giurato:  „Oricine va vedea filmul Octav se va simti binecuvantat”

Blasco Giurato: „Oricine va vedea filmul Octav se va simti binecuvantat”


Renumitul director de imagine italian semneaza imaginea filmului romanesc Octav

 
A semnat imaginea a peste 100 de filme, printre care si „Cinema Paradiso”, pelicula premiata cu Oscar, iar anul acesta ii putem admira geniul si in filmul romanesc „Octav”, al carui Director de Imagine este. Despre cum a ajuns renumitul Blasco Giurato in echipa regizorului Serge Celebidachi si de ce filmarea pe pelicula este dragostea vietii sale, aflam in randurile de mai jos.

 

Cum ati ajuns sa lucrati la „Octav”?

La „Octav” am ajuns din intamplare, in sensul ca am primit un mesaj de la producatorul filmului, care imi spunea ca are proiectul acesta. Asa cum fac cu toti cei care imi propun colaborari am spus Da, cu mare drag, dar mai intai trebuie sa citesc scenariul, sa inteleg despre ce e vorba. Dupa foarte putin timp mi-a ajuns scenariul si a fost una dintre putinele si foarte rarele ocazii in care l-am citit de la un cap la altul, fara sa ma opresc. Imi aduc aminte ca m-am apucat pe la 11 seara, iar la ora 1:00 il terminasem pe tot, dar nu citindu-l pe nerasuflate, ci oprindu-ma sa meditez si sa inteleg ce opera extraordinara e filmul acesta. De ce? Pentru ca mi s-a parut ca citesc sau, mai degraba, ca ascult o partitura foarte frumoasa. Si, prin urmare, am acceptat imediat. Am spus, da, vin, indiferent de onorariu sau de perioada de fimare.

 

„E o bucurie de nedescris sa poti filma pe pelicula fata de laudatele si eficientele sisteme de filmare din ziua de azi.”

 

Stiu ca unul din motivele pentru care ati acceptat sa lucrati la acest film este ca el se filmeaza pe pelicula. De ce va atrage pe dvs acest stil de filmat?

Sa filmez pe pelicula pentru mine a fost o propunere foarte neobisnuita, pentru ziua de azi. Am acceptat-o imediat pentru ca acesta va fi poate testamentul meu pe pelicula si pentru ca va fi foarte greu sa mai fac un alt film pe 35 mm. Au trecut patru sau cinci ani de cand n-am mai lucrat pe pelicula, care e dragostea vietii mele. E ca si cum te-ai intoarce la prima iubita din viata ta. E o bucurie de nedescris sa poti filma pe pelicula fata de laudatele si eficientele sisteme de filmare din ziua de azi.

Ce inseamna pentru dvs frumusete intr-un film?

Nu stiu daca vi se intampla ca atunci cand mergeti la cinema, sa vedeti o imagine care va ramane imprimata si sa nu va puteti explica de ce. Poate e o imagine care v-a miscat toate simturile… adica frumusetea nu se poate descrie, este o senzatie pe care o avem inauntru.

Si frumusetea din filmul “Octav”, cum ati descrie-o?

Jur ca citind, si apoi facand acest film, cunoscand si vazand capacitatea extrordinara pe care o are Serge (un regizor cu care sunt onorat sa lucrez, pentru ca va deveni un foarte mare regizor), sensibilitatea lui mi-a dat posibilitatea de a crea tocmai acele imagini pe care eu le consider a fi insasi frumusetea, care te fac sa te simti bine. Cred ca oricine va vedea acest film, la sfarsit nu va exista o explozie si nu va spune, „Doamne, am vazut cea mai mare capodopera din viata mea!”, dar se va simti, zic eu, binecuvantat; iar acesta este un rezultat la care ajungi de foarte putine ori la cinematograf.

Cum ati lucrat cu Serge Celebidachi?

De obicei, atunci cand ma alatur unui proiect, prima zi mi-o dedic cunoasterii echipei si a modalitatii de lucru, insa cu Serge dupa primele 2 ore am inteles care este modul lui de lucru si felul in care a vizualizat (lucru foarte important sa vizualizezi) mereu filmul. Iar eu cred, de fapt sunt sigur, ca ochii sai au facut toate secventele, nu le-am facut eu sa fie materiale, ci el. Eu am pus la dispozitie doar experienta mea, care nu e putina, pentru a rezolva probleme marunte de filmare si nu configurarea generala a secventei. Configuratia fiecarei secvente o avea atat de precisa el, atat de bine vizualizata, incat aportul meu a fost doar unul de serviciu.

Sunteti modest, inseamna…

Nu sunt modest. Trebuie sa intelegi ca azi cea mai mare bucurie a mea este sa intru in mintea regizorilor mei. Nu sunt o povara, nu ma gandesc cum s-ar putea realiza, dupa viziunea mea, anumite secvente. Pot sa propun cum sa se realizeze, dar la sfarsit tot regizorul decide, pentru ca el a trait filmul inaintea mea. Eu il traiesc in clipa aceea. El poate deci sa ia cateva senzatii pe care eu le am in clipa aceea si sa se imbogateasca, lucru care s-a si intamplat de cateva ori la „Octav”.

Pe platoul de filmare ati fost extrem de activ, de binedispus, in ciuda conditiilor meteorologice nefavorabile. Ati fost primul care ajungea, ultimul care pleca, ati dansat, ati glumit… De unde va incarcati cu atata energie?

O echipa de filmare e precum o armata. Serge e generalul, eu sunt maiorul. Maiorul trebuie sa-si tina toti soldatii laolalta. Daca tu ai slabiciuni sau momente de slabiciune, soldatii nu te mai urmeaza. Pe cand, daca soldatii vad ca ai o atitudine pozitiva si frumoasa fata de ceea ce faci, te urmeaza. Echipa pe care am gasit-o aici este una extraordinara, m-a urmat mereu, prin frig si ploaie. Fizic n-a fost deloc usor filmul asta. Exigentele filmarilor au constrans tehnicienii sa faca lucruri cumplite, electricienii sa care lumini in locuri de neinchipuit, dar asta s-a intamplat pentru ca au simtit ca eu iubesc filmul asta. Am reusit sa-i implic pe toti. Asta e secretul. Te uiti la mine si ma intrebi cum de nu esti niciodata obosit, dar tu nu ma vezi seara cand ma duc la culcare, cum ma prabusesc. Dimineata insa, am din nou energie si asta pentru ca imi place mult sa fac filmul asta. Am facut tot timpul, de-a lungul carierei mele, lucrul asta. Sunt primii mei prieteni, pe toti colaboratorii mei i-am implicat mereu. Pana si ultimul tehnician sau electrician stie care e secventa pe care o filmam. De obicei acest lucru nu se intampla. Intr-o echipa normala lucrul asta nu se intampla. Fiecare face, sa-i spunem, o munca de rutina, si asta e cel mai rau lucru care ti se poate intampla. Intr-o seara, de exemplu, cand am cerut la ora doua dimineata sa mi se aduca o lumina intr-un loc dificil, ar fi facut-o blestemandu-ma, atunci in schimb au facut-o pentru ca stiau cu totii ca era necesara. Prin urmare, cred ca secretul unui bun director de imagine este sa-si implice intotdeauna toata echipa in fiecare lucru pe care-l face; ca sa faca atmosfera vesela pentru ca, altfel, imagineaza-ti cat de plictisitoare si apasatoare ar fi lucrurile la un film, care deja e greu. Pentru ca asta e un film greu, nu-i usor.

Care este acea sclipire pe care doriti sa o transmiteti mai departe, prin frumusetea imaginilor din „Octav”?

Eu spun ca filmul se explica perfect prin lectia pe care tatal i-o da fiului, cand sunt la pian. Pentru mine e explicatia intregului film. Iar apoi, scanteia pe care ti-o da sau ti-o lasa Octav, nu e una singura, e una generala si importanta care te face sa intelegi cum era Romania odinioara, dar intr-un mod voalat. Nu e un film politic care sa denunte situatia politica de atunci, comunismul, opresiunea… il reda cu imagini foarte simple, precum procesele pe care le are personajul principal la tribunal, fara sa ia nicicand o pozitie violenta si dura impotriva celor intamplate. Prin urmare, nu exista o singura scanteie pe care ti-o lasa Octav, sunt o infinitate in film, e o continua eliberare de scantei.

 

„ Nostalgia e un sentiment care te tine in viata”

 

Fiecare dintre noi ascunde in el, un copil. Ce il determina pe copilul din dvs sa iasa la suprafata?

Cred ca ramanem mereu putin copii. Norocul unui om in varsta este sa poata ramane copil, sa isi pastreze curiozitatea. Eu sunt curios sa aflu tot, sa descopar tot ce se poate intampla in viata. Daca intalnesc un om, vreau sa-i aflu povestea. Am ramas copil.

Ce reprezinta nostalgia pentru dvs?

Nostalgia inseamna enorm. Pe mine ma devoreaza, ma face sa ma simt rau pentru ca am nostalgia nepoatelelor mele, nostalgia anumitor prieteni sau nostalgia unor imprejurari. Dar asta e totodata si o forta importanta a vietii. Adica sa nu inchizi niciodata un anumit sector, sa-l lasi deschis. E foarte frumos lucrul asta. Nostalgia e dupa mine un alt sentiment care te tine in viata. Care iti da forta.

In opinia dvs, viata pe care o traim e doar un episod, o etapa pe care o traim?

Pentru mine viata e un ciclu, care se sfarseste si apoi nu mai e nimic. Trebuie sa traiesti ciclul pe care ti-l ofera. Nu trebuie sa te gandesti ce va fi dupa viata, ea se sfarseste cand murim. Asa am considerat mereu. Nu mi-e teama de moarte, cand vine, vine. Eu am avut o viata minunata. Si asta e un lucru important. Nu ma uit la amintirile din trecut, ci la ce-ar putea sa fie maine si asta e frumusetea vietii.

Cu ce va doriti sa ramana publicul, dupa vizionarea filmului “Octav”?

Imi doresc ca filmul sa transmita o senzatie de mare duiosie, dar mai ales de mare reflectie asupra vietii. Viata este ca o amintire frumoasa; chiar si episoadele urate din trecut, la batranete sunt redimensionate, devin experiente care ne-au format.

 

„Faptul că am făcut filme care acum aparțin istoriei cinematografiei mi-a îmbogățit spiritul”

 

Si ce doriti sa lasati dvs oamenilor, dupa o viata intreaga in cinematografie?

Filmele mele. Putem face o retrospectiva a filmografiei italiene, prin prisma filmelor la care am lucrat. Filmele mele sunt importante pentru cei care le privesc, revazute chiar si acum si asta e frumos.

Referitor la cariera dvs, ati ajuns acolo unde v-ati propus?

Mult mai departe de așteptările mele. Faptul că am făcut filme care acum aparțin istoriei cinematografiei mi-a îmbogățit spiritul și m-a făcut să cunosc oameni care m-au învățat atât de multe lucruri, ducându-mă la o cunoaștere a acestei meserii pe care nu m-aș fi așteptat s-o dobândesc.

Cat de periculoasa este rutinizarea in aceasta arta?

Poate că este cel mai periculos lucru. O experiență vastă poate să pună în pericol creativitatea, de aceea fiecare proiect trebuie abordat ca și cum ar fi primul din viața ta profesională.

Cat de usor se poate distruge talentul, din punctul dvs de vedere?

Nedându-ți seama, uneori din grabă, alteori din suficiență, alteori din prostie, de faptul că îl ai. Am încercat mereu să-l găsesc în toți cei cu care am lucrat și acesta a fost punctul meu forte, să-i ajut să înțeleagă că îl au, pe cei care nu și-l identificaseră încă.

Pe ce mizati dvs, ca Director de imagine, in relatia cu publicul?

Mă gândesc întotdeauna că ceea ce fac va fi supus aprecierilor și criticilor, sunt fericit dacă reușesc să transmit o emoție, iar dacă aceasta nu ajunge unde trebuie, încerc mereu să ma gândesc de ce nu a funcționat.

Cat de mult conteaza pentru dvs parerea criticilor?

Foarte importantă, chiar dacă uneori unii și-au dat seama cu întârziere de valențele vreunuia dintre filmele mele.

Cum ati defini succesul?

Atunci când într-o sală cu foarte puțini spectatori îi vezi pe unii care surâd și sunt mulțumiți de ceea ce văd, cu acele priviri ai dobândit succesul.

Cat de importanta ajunge sa fie modestia in aceasta arta unde imaginea prevaleaza?

Să fii umil înseamnă totul. Întotdeauna mai avem ceva de învățat și fiecare proiect poate fi o nouă școală. Niciodată nu reușești să o absolvi.

V-ati vazut vreodata in ipostaza de regizor sau in cea de actor?

Uneori am avut mici apariții în filmele mele, mereu cu mare stânjeneală. Locul meu adevărat e acela din care să-i privesc pe actori.

Ce va face fericit?

Să fiu ochii regizorilor mei și să le pot oferi toată sensibilitatea mea.

Se spune ca pentru a fi fericit, trebuie mai intai sa stii sa fii singur. In acest sens, intr-o camera goala, dvs cine sunteti?

Unul care închide ochii și se gândește la cât de fericit a fost.

Ce anume va intristeaza?

Când cei pe care îi iubești nu sunt bine.

Pe dvs ce va intimideaza, asa, in viata?

Prostia. Mi-e greu să relaționez cu prostia.

Va considerati un om religios?

Dacă religiozitate înseamnă să crezi în cei pe care îi iubești, atunci sunt religios.

Numiti 3 filme care v-au impresionat cu adevarat si pe care le-ati recomanda oricui sa le urmareasca.

„Roma, open city”, „The wild bunch”, „Evanghelia după Matei”.

Si 3 titluri de carti.

„Iliada”, „Odisea”, „Eneida”, totul începe de acolo.

Si ce melodie va este cel mai aproape de suflet?

Nu există o melodie a vieții mele, toată muzica e viața mea.

Ipotetic vorbind, daca ar fi sa primiti o cutiuta in care sa puteti pastra amintiri, ce momente din viata dvs ati aduna acolo?

Întâlnirea cu soția mea, nașterea copiilor mei și cea a celor două nepoate ale mele.

Cine este cel mai bun prieten al dvs?         

Un prieten pe care l-am întâlnit târziu, dar poate tocmai de aceea ne așteptam să ne întâlnim.

Cum vi s-a parut Romania?

O țară extraordinară, din fericire, încă de descoperit, cu un potențial al tinerilor pe care puține țări îl mai au astăzi.

In momentul de fata, care este cea mai arzatoare dorinta a dvs?

Să continui să fac filme frumoase.

+ There are no comments

Add yours