Guest post scris de Andreea Voivozeanu de la Sedna’s blog.

Una dintre cele mai frumoase peşteri de pe teritoriul României este Peştera Scărişoara. Situată în Munţii Apuseni, pe teritoriul judeţului Alba, în apropiere de cătunul Gheţari, aparţine administrativ de comuna Gârda de Sus.

Este o peşteră unică în România, deoarece adăposteşte cel mai mare gheţar subteran din ţară. În timpuri străvechi, aici îşi depozitau oamenii alimentele pe timpul verii, fiind folosită ca un, congelator” preistoric.

Fiind situată în munţi, la peşteră se poate ajunge parcurgând traseele turistice ce pornesc din comuna Gârda de Sus. Puteţi opta pentru drumul asfaltat, pe care se poate ajunge cu maşina personală, sau pentru traseele montane marcate.

Personal, am vizitat peştera de două ori, vara şi iarnă şi vă voi povesti minunată experienţă a parcurgerii drumului până la peşteră.

Prima dată când am avut ocazia să vizitez peştera a fost acum 7 ani, vara. După ce am admirat o altă peşteră din apropiere, Peştera Gheţarul de la Vârtop, am închiriat un autovehicul Aro, modificat pentru turişti. Semăna cu cele folosite pentru plimbările în Safari. Am parcurs un drum de aproximativ 20 de minute, pe munte, unde o maşină personală nu ar fi avut nicio şansă. Călătoria a fost foarte distractivă, mult mai bună decât una cu ATV-ul, exceptând faptul că drumul era plin de bălţi şi noroi, deoarece plouase foarte mult, iar cine a stat în spatele vehiculului a ,,făcut cunoştinţă” cu apă amestecată cu noroi şi să nu mai punem la socoteală zdruncinăturile cauzate de drumul foarte denivelat.

Vehiculul ne-a lăsat foarte aproape de peşteră. După ce am plătit taxa aferentă şi am aşteptat ghidul, au fost invitaţi să începem coborârea. Nimeni nu se aştepta la o asemenea privelişte. Pentru a ajunge în peşteră, trebuie coborâte scările ce se întind pe o lungime de 48 metri.

După dificila coborâre, urmează partea cea mai grea: intrarea în peşteră, respectiv ultimele scări ce sunt acoperite de zăpadă şi gheaţă, chiar şi pe timpul verii. Dar priveliştea din interiorul peşterii merită tot efortul. Întinderea de gheaţă este impresionantă. Se pot admira atât formaţiuni specifice tuturor peşterilor, cât şi cele unice specifice peşterii Scărişoara: imensul bloc de gheaţă de aproximativ 800000 metri cubi, formaţiunea ce seamănă cu o focă şi multe altele.

A doua oară când am vizitat peştera era iarnă. Am ales traseul montan care începe din dreptul localităţii Gârda de Sus. Pe indicator era menţionat faptul că drumul se parcurge în aproximativ o oră şi jumătate. Fiind iarnă, am alocat 2 ore şi jumătate, neştiind ce ne va aştepta.

Vă spun de la început că nu vă recomand traseul montan iarna, fără un localnic pe post de ghid. Indicatoarele sunt foarte puţine şi prost amplasate. La un moment dat, se intersectau mai multe drumuri, nu era niciun indicator sau localnic pe care să îl întrebăm şi a trebuit să ne bazăm pe instinct. Drumul a durat 4 ore numai dus. Odată ajunşi, am constatat că treptele sunt acoperite de gheaţă şi zăpadă, făcând coborârea un chin.

Dincolo de neajunsurile călătoriei prin zăpadă şi de faptul că la întoarcere s-a întunecat şi nu aveam lumină decât de la telefoanele mobile şi lună (noroc că nu era înnorat), exceptând lupii care se auzeau, pot spune că a fost o experienţă unică. Nu vă puteţi imagina frumuseţea muntelui acoperit de troiene de zăpadă, puţinele case ce se regăseau de-o parte şi de alta a drumului. Totul era parcă desprins din basme, confirmând faptul că Apusenii sunt cei mai frumoşi munţi din România.

În concluzie, dacă vă hotărâţi să vizitaţi Peştera Scărişoara, gândiţi-vă bine ce variantă de drum alegeţi, de preferat nu mergeţi iarna şi luaţi-vă o geacă sau ceva mai gros pentru peşteră, deoarece temperatura este extrem de scăzută din cauza imensului gheţar!

Tweet