Este o intrebare puerila, dar este foarte importanta pentru dezvoltarea personala a fiecaruia dintre noi si se foloseste foarte des in terapia de specialitate.

De obicei, suntem preocupati sa-i ascultam pe cei din jur, dar ceea ce este cel mai grav este ca nu ne mai dam voie sa ne ascultam chiar pe noi insine. Poate suna un pic a egoism, dar aici nu este vorba despre egoism, va asigur. Cea mai elocventa dovada in terapie este asa numita “tehnica a scaunului gol”, in care psihologul isi pune clientul in fata unui scaun gol apoi ii spune sa-i vorbeasca scaunului inchipuindu-si ca este o persoana draga sau ma putin draga. De fapt psihologul il ajuta prin aceasta tehnica  pe client sa-si dea seama unde se afla problema pe care o are cu terta persoana in rolul careia se afla scaunul. Problema se gaseste de fapt in adancul sufletului clientului.

Mai bine zis, clientul sta de vorba cu el insusi, psihologul avand aici rolul de observator, constatator si, in unele cazuri, chiar de indrumator. Eu zic ca acest exercitiu il putem face fiecare nefiind absolut necesar ajutorul unui psiholog, dar cat de putin din timpul framantat de zi cu zi ni-l putem acorda noua? Uitam, de multe ori, sa ne ascultam propiile emotii sau trairi fiind, preocupati a-i intelege pe ceilalti mai bine, dar nu trebuie sa uitam ca, daca nu ne vom cunoaste indeajuns pe noi, nu vom putea sa-i cunoastem nici pe ceilalti mai bine.

Asadar draga cititorule/cititoare cand ai stat ultima data de vorba cu tine?