Orice persoană trece la un moment dat, în viață, prin lucruri grele, cu o puternica incarcatura psihică. Această condiție, dacă nu este tratată la timp, prin voință propie sau ajutor psihologic, poate duce la depresie sau la stări de disperare maximă. Dacă aceste momente se produc la o anumita vârstă, cea a copilăriei sau adolescenței, urmările își vor face efectul în perioada maturitătii. Acestea pot consta în lipsa încrederii în sine, frustrări sau chiar pierderea identității, care, după părerea mea, este cea mai gravă formă. Nu de puține ori,auzim la televizor tot felul de știri despre copii care comit crime sau sinucideri, în urma acumulării unei încărcături psihice pe care n-o pot controla.
De foarte multe ori, aceste știri îi șochează pe apropiații acestora, deoarece cei care comit aceste fapte antisociale se comportă ca niște persoane normale; tocmai aici este problema: rudele,prietenii sau cadrele didactice rămân șocate pentru că nu au timp sa comunice cu adevărat cu acești copii, care din dorința de a atrage atenția asupra lor comit astfel de fapte cu urmări dramatice atât pentru ei, cât și pentru familiile din care provin.
Soluția, după părerea mea, ar fi ca sistemul educațional să pună un mai mare accent pe consilierea și orientarea psihologică a elevului și a studentului, care trebuie sa fie “îndrumat” prin lege să viziteze săptămânal un psiholog și această vizită să fie gratuită pentru elev sau student, fiind finanțată de Ministerul Educației și Cercetării. La fel ca sănătatea corporală, sănătatea mintală este foarte importantă și nu trebuie neglijată, așa cum, din păcate, se întâmplă la ora actuală și auzim tot mai des despre cazuri în care elevii se bat între ei sau ajung să-și bată profesorii sau parinții.
Sistemul educațional românesc nu face ce ar trebui să facă în mod primordial și anume “educatie”, prin urmare este “un sistem bolnav”; școlile din România au un program foarte încărcat și îi “încarcă” pe elevi cu o “salată de cunoștințe” pe care, dacă ei nu știu să și-o administreze într-un mod sintetizat, ajung să memoreze pe dinafară lecțiile fară a înțelege nimic, devenind “antologii ambulante”. Astfel viitorul student este dezorientat și nu-si poate da seama care sunt adevaratele sale calități și ce facultate ar trebui să urmeze.
În Romania nu numai sistemul educațional este de vină, ci și modul oamenilor de a reacționa atunci cand vine vorba despre copilul lor ce trebuie sa meargă la un psiholog. Cu siguranță că o mare parte din părinți ar spune: ”Copilul meu nu e nebun,de ce să meargă la psiholog?” Eu numesc acest lucru situația “coșului de gunoi”: degeaba administrația locală a unui oraș asigură coșuri de gunoi dacă cetățenii nu sunt educați să-și arunce gunoaiele la cos aruncându-le tot pe jos, iar acest lucru nu ține de gradul de cultură sau de câtă școală are fiecare, ci de un nivel elementar și primar de educație peste care azi se trece cu foarte mare ușurința fiind considerat nesemnificativ.
Cred că dacă acest sistem de consiliere și orientare psihologica ar fi mai bine pus la punct, cazurile de agresiuni,crime si sinucideri în randul tinerilor s-ar diminua. Toate întâmplările din copilărie și adolescență ne marchează în general toata viața. De aceea, dacă în școlile și facultățile din Romania s-ar lucra mai mult la aceste aspecte și s-ar găsi mai multă înțelegere pentru tinerii cu probleme, am avea cu siguranță o țară mai echilibrată din toate punctele de vedere.
Iată o idee pentru o adevarată reformă a sistemului educational; singurul lucru de care mai este nevoie acum este să fie “voință” din partea celor care trebuie s-o aibă, așa că dacă vreți să faceți ceva cu adevărat lasați tâmpeniile și “jocurile de interese” și faceți ceva folositor pentru viitorul acestei țări.
