Alocațiile pentru copii – privilegiul săracilor?


Am rămas pur și simplu cu gura căscată când am aflat că:

Ministrul Muncii, Mihai Şeitan, a declarat, vineri, că este în lucru un proiect de act normativ prin care alocaţiile de stat pentru copii să nu mai fie acordate celor care provin din familii cu venituri mari.

Nu mi-a venit să-mi cred ochilor… Atât de mult am crezut că totul e un pamflet, încât m-am văzut nevoit să verific de câteva ori dacă știrea e reală sau nu. După câteva minute, am înțeles cum stă treaba. Veți afla părerea mea mai jos, însă mai înainte, iată că:

Ministrul Mihai Şeitan a precizat că ministerul intenţionează să plafoneze şi acordarea tuturor prestaţiilor sociale, astfel încât doar persoanele care au realmente nevoie de ajutor să beneficieze de acesta.

Concluzia e foarte simplă: se pare că ne întoarcem cu pași repezi în comunism. Nu știu câți dintre voi știți că în primii ani ai instaurării comunismului în România, cei care nu simpatizau cu partidul stat sau cei care aveau averi mari, erau supuși procedeului de confiscare a averilor și, dacă protestau, erau aruncați în pușcărie. În anii 50, oamenii altădată bogați s-au văzut nevoiți să-și accepte soarta și să-i acorde statului casele și obiectele de valoare doar pentru că s-au născut sau au devenit avuți… Cei care erau săraci n-au devenit mai bogați, ci dimpotrivă. În loc să muncească pe moșiile boierilor și să câștige bani cinstiți, cu care să-și cumpere case și terenuri, au fost obligați să muncească în colective și să primească un salariu mizer. Orășenii n-au dus-o nici ei mai bine. Proprietarilor de fabrici le-au fost naționalizate averile, însă muncitorii n-au primit o leafă mai mare și nici n-au fost tratați mai bine. Ba dimpotrivă. Salariile erau la fel de mici… De câștigat au câștigat numai fruntașii Partidului Comunist… Ei luau tot ce era mai bun și lăsau celorlalți doar resturile… Ei bine, așa s-ar putea întâmpla acum dacă românii n-ar avea experiența epocii de aur și a celei de dinainte

Desigur, sunt unii nostalgici, însă aceștia ori făceau parte din tagma conducătorilor, ori nu-i duce capul, ori… au avut noroc. Majoritatea oamenilor inteligenți conștientizează însă faptul că întoarcerea la comunism e inadmisibilă. Ori de asta îmi aduce aminte această declarație a ministrului Muncii. Cum de e posibil ca acum, când în aproape toate țările din UE reformarea sistemului de alocații pentru copii se face prin dezvoltarea și diversificarea serviciilor acordate acestora (servicii pentru îngrijirea sugarilor, asistarea şi educaţia copiilor), în România să se ia astfel de decizii care deși par populiste sunt tocmai împotriva poporului?

În niciun caz nu trebuie luată această decizie, de eliminare a alocațiilor pentru copii ale căror familii au venituri peste medie… Dreptul la alocaţie este un drept al copilului, nu al părintelui! Alocațiile reprezintă o investiție pentru viitor, nu o pomană! Copiii provin atât din familii bogate, cât și din familii sărace. Copiii nu au nicio vină că s-au născut în familii sărace sau bogate. În plus, atât săracii, cât și bogații își plătesc impozitele către stat. Bogații plătesc mult mai mult decât săracii, deoarece câștigă mai mult. Așadar, cei care plătesc impozit mai mare au de suferit, în vreme cei aceia care plătesc impozit mai mic au de câștigat. Cum ar fi dacă un guvern ar decide ca numai copiii care provin din familii bogate să primească alocație iar cei din familii sărace nu, pentru că oricum sunt obișnuiți cu sărăcia? Situația pare absurdă, însă privită invers, așa cum este acum, pare de neînțeles! Cred că acest articol trebuie citit de cei care se află acum la putere. Chiar sunt curios care ar fi răspunsul ministrului Muncii la acest articol… Poate că ar da din colț în colț, motivând că n-are de ales din pricina crizei economice! Adevărul este însă cu totul altul.

Din ce în ce mai mulți români își dau seama că n-au ales pe cine trebuia… Și, atunci când va veni vremea, vor alege pe cine trebuie!

3 Comments

Add yours
  1. 2
    Trodat

    total nedreapta situatia dar nu esti prea bine informat, oamenii bogati NU platesc mai mult, defapt nu platesc mai de loc, ori sunt scutiti ori sunt sfatuiti cum sa ocoleasca sistemul, foarte putini sunt corecti asta ca sa nu mai vorbim de salarii, unii sefi au 80-90 mil/luna iar angajatii pana in 17 mil/lunar si nu vorbim de Ionut Popescu care are 36000 euro/luna lucrator la stat

    P.S. Fost functionar in sistem 😉

  2. 3
    Atitudini

    Eu mi-am spus parerea… miroase fetid a anii ’50.

    Dar vad ca “ura” fata de bogati e ubicua. Exemplu sta “Trodat” de mai sus… Dar daca i-ai da lui Trdoat sa semneze pe un buget de vreo 30 de milioane de euro ar incepe sa dea din colt in colt. Experienta mea vine tot din public unde invidia fata de sefi incepe la venituri si se termina brusc si inexplicabil la responsabilitati….

+ Leave a Comment