Titlul e ironic! Să fim foarte bine înțeleși. La începutul acestui articol. care reflectă cele mai sincere păreri ale mele despre circul care a învrăjbit românii în ultimele zile, trebuie să menționez un lucru.
Nu sunt nici anti-Băsescu și nici nu-l susțin pe Mircea Geoană, ci sunt de partea PNL! Un partid al cărui candidat, Crin Antonescu, a obținut peste 20% din voturile românilor. Nu vorbesc însă din partea PNL. Ci din partea mea, de simplu cetățean al României, revoltat de ceea ce vede zi de zi la televizor și pe internet.

În primul rând, trebuie să menționez că îmi aduc aminte de vremea de dinainte de Revoluția din 1989. Îmi aduc aminte ce s-a întâmplat pe 22 decembrie 1989 și mai târziu. Țin minte cum în 1990 au venit minerii în București și cum Iliescu le-a mulțumit… Mai țin minte și cum se trăia în Epoca de Aur a lui Ceaușescu. Vreți să vă povestesc? Sunt sigur că da… Eu unul, n-am dus-o deloc bine pe vremea comunismului. N-am făcut parte dintr-o familie de dizidenți. Ci dintr-o familie ai cărei membri nu erau și membri de partid. Tocmai de aceea, n-o duceam la fel de bine ca alții, ai căror părinți erau membri acelui partid. Stăteam la coadă la pâine, mâncam prăjituri sau ciocolată din joi în Paște, nu puteam să învăț seara pentru că atunci se lua de fiecare dată curentul, la TV urmăream realizările lui Ceaușescu și la școală eram tratat diferit față de copiii ai căror părinți făceau parte din clasa muncitoare sau din partid. Da, pe atunci era o rușine să fii medic, așa cum erau părinții mei. Cum naiba să facă cineva facultate în loc să lucreze la CAP sau în fabrici și uzine? Asta era mentalitatea de atunci. O mentalitate bolnavă.

De aceea, niciodată n-am suportat comunismul. M-am bucurat atunci când Ceaușescu a fost huiduit pe 21 decembrie. Am rămas uimit când am aflat că a fost împușcat. Dar am înțeles de ce această soluție a fost aleasă în locul unui proces. Un Ceaușescu în viață ar fi atras de partea sa mulți simpatizanți iar situația ar fi fost foarte complicată. Așa, epoca Ceaușescu a luat sfârșit pe 25 decembrie 1989. Și a început epoca FSN. O epocă mult mai liberă decât cea de dinainte, însă mult mai săracă pentru toți români. Puteai spune orice, însă erai foarte sărac. Cozi nu mai erau nu pentru că nu mai erau bani… Românii nu-și mai permiteau să stea la coadă. Pentru că nu mai aveau cu ce să cumpere… Românii ajunseseră într-o situație mult mai ingrată decât cea de dinainte de Revoluție. Aveau ce cumpăra dar n-aveau cu ce.

Apoi, încetul cu încetul, veniturile românilor au crescut, direct proporțional cu importanța profesiei lor. Medicii au ajuns să câștige mai mult, însă mult mai puțin decât li se cuvenea. La fel au stat lucrurile în cazul celorlalte profesii liberale… Muncitorii și agricultorii au început să câștige de asemenea mai mult. Mult mai mult decât câștigau în Epoca de Aur. Toți românii au început s-o ducă, încetul cu încetul mai bine. La 19 ani de la Revoluție, în 2008, numărul românilor nemulțumiți era foarte mic.
Pentru cei care nu știu, sau se fac că nu vor să știe, în 2008 Guvernul era în totalitate liberal…

Din 2005 până în 2008, românii au trăit bine. Nu din cauza spuselor lui Traian Băsescu, ci datorită profesionalismului Guvernului condus de Tăriceanu. Nu poate fi negată creșterea economică din acea perioadă, precum nici stabilizarea cursului leu-euro. Pensionarilor li s-au mărit pensiile. Salariile au crescut… Totul era bine, însă nu era numai lapte și miere.
Alegerile Parlamentare 2008 au fost câștigate de PD și PSD, care au pus-o de-o coaliție care n-a funcționat deloc… PNL a intrat în opoziție, un loc călduț, de unde nu poate însă să influențeze prea mult în bine viața românului de rând. Cele două partide aflate la putere, au început să se certe și s-a ajuns acum, cu numai câteva zile înainte de Alegeri Prezidențiale 2009, în situația de a nu mai avea niciun Guvern legitim. Un partid care are 35% din voturi, precum PD, nu poate forma un Guvern care să reprezinte interesele tuturor românilor. Ci numai interesele a 35% din români.

PSD, PNL, UDMR și minoritățile naționale reprezintă interesele a 65% din români. Mircea Geoană reprezintă interesele a 65% dintre români. E firesc să suțin candidatura sa, indiferent că face sau nu parte din partidul al cărui președinte de onoare e Ion Iliescu. Nu Ion Iliescu candidează, ci Mircea Geoană. Ilici a expirat de mult. Părerile sale nu mai sunt luate în seamă… Pentru că nu mai sunt valide și pentru că sunt spuse în același limbaj de lemn, care i-a scârbit pe toți ce-i care-l cunosc ca președinte sau om politic.
Cea mai bună soluție pentru România este, după părerea mea, aceasta:
Un guvern cu un premier independent, care să reprezinte interesele tuturor românilor.

Am lăsat la urmă părerea mea sinceră despre incidentele de la Timișoara sau din alte orașe. Da, la acestea au luat parte și oameni care n-au dus-o deloc bine pe vremea comunismului. Da, la aceste evenimente au luat parte și oameni care nu se născuseră încă în timpul Revoluției. Da, mulți au fost simpli băgători de seamă. Și da, aceste evenimente au avut loc și eu sunt de acord cu ele. Însă de aici și până la a susține că o coaliție formată dintr-un partid de stânga, unul al minorităților, două partide de dreapta și toate celelalte minorități naționale reprezintă comunismul, e cale lungă. PD luptă singur împotriva tuturor, fără sorți de izbândă. Nu am nimic cu membrii acestui partid, nici cu Traian Băsescu. Ci cred că o soluție mult mai bună este alegerea unui reprezentant al poporului și nu alegerea unui reprezentant al unui partid.

Închei acest articol în ton cu al treilea paragraf… Românii au acum ce să cumpere, însă nu au cu ce. Spre deosebire de vremurile de dinainte de 1989, între 2005-2008, românii nu au stat la cozi. Ci își permiteau să cumpere aproape orice. Acum însă, magazinele gem de produse pe care nimeni nu le mai cumpără. Dacă România va avea stabilitate politică, va ieși din criză! Părerea mea… Aștept comentariile voastre!