Trebuie să recunosc. Noaptea trecută am petrecut într-un club de manele. Sau, mă rog, într-un club în care se cântă și se ascultă manele. În Craiova, cluburile pentru maneliști sunt, din câte știu eu, la fel de numeroase, dacă nu chiar mai multe decât cele în care se ascultă orice alt gen de muzică. Așa că era firesc ca, la un moment dat, să vizitez și eu unul. Cum s-a petrecut totul și de ce nu mai contează. Mult mai importantă e părerea mea despre rezidenții clubului cu pricina.

Nu dau nume sau locații, pentru că știu că foarte mulți dintre voi nu suportați manelele dar și că unii dintre voi sunteți maneliști convinși. Și nu vreau să vă jignesc… Mă rog, majoritatea cititorilor mei nu suportă manelele. Eu unul, sunt deschis la nou… Tocmai de asta am acceptat să vizitez un astfel de club. Am rămas plăcut surprins de disciplina celor care ascultă acest gen de muzică. Credeam că maneliștii sunt niște cocălari sau pitzipoance care scuipă semințe pe jos prin barurile sau cluburile pe care le frecventează și aruncă cu bani spre lăutari. Nimic mai neadevărat. Da, 90% din cei prezenți erau cocălari sau pitzipoance. Însă, în puii mei, se manifestau în limitele bunului simț. La naiba, se putea mult mai rău… Chiar mi-a plăcut atmosfera de petrecere!

Și știți de ce? Fetele (pitzipoancele) prezente în club, se mișcau lasciv… Îmi plac fetele, așa că e firesc să-mi placă cum se mișcă pe ritmuri orientale… Da, căci ascultam doar ritmul, nu și versurile melodiilor.
Ceva însă, nu mi-a plăcut deloc! Unii cocălari, îmbrăcați în tricouri strălucitoare și cu părul îmbâcsit de gel, începuseră să se miște la fel de lasciv. Nu știu care era publicul lor țintă. Probabil că pitzipoancele… Probabil că alți cocălari! Nu i-am întrebat, pentru că-i treaba lor. Dar m-am scârbit total de manele când mi-am dat seama că, pentru ei, a se manifesta într-un club de manele reprezintă un adevărat deziderat care se împlinește în fiecare săptămână.

Pentru mine, concluziile sunt simple. Îmi place cum se mișcă pitzipoancele și mi-e scârbă de cocălarii care se dau în spectacol. Această experiență nu m-a marcat în vreun fel sau altul… Ci a fost o simplă experiență pe care am simțit nevoia să v-o împărtășesc pe blog. Da, am auzit tot felul de melodii și da, nu am fost deloc atent la versuri.

Manelele sunt blamate în special din cauza versurilor. Versuri cărora niciun om cu IQ peste medie nu le acordă atenție. Și nu, n-am devenit deloc manelist în urma acestei experiențe. Ci recomand tuturor să nu acorde atenție acestui gen de muzică… Un gen de muzică care promovează incultura, pitziponcismul și cocălărismul. Dacă manelele n-ar conține versuri privitoare la mașini, bani, femei, dușmani, frăția dintre români și țigani și dușmănia dintre români și țigani ar fi ascultate de o masă mare de oameni…

Ați ascultat vreodată varianta instrumentală a unei manele? Dacă da, veți înțelege de ce nu sunt total împotriva acestui gen de muzică. Atâta vreme cât mesajul transmis de maneliști va fi adresat numai prostimii, oamenii cu adevărat inteligenți, ca mine, vor condamna manelele.