Da, e vorba despre acele persoane care vânează mașini în intersecțiile aglomerate pentru a le “spăla” geamurile.
Având în vedere că locuiesc într-un oraș în lucru, e de la sine înțeles că la fiecare intersecție mare nu poți scăpa de frenezia celor care “vor” să ai mașina cât mai curată… Nu contează că de-abia ai venit de la spălătorie. Nu contează că n-ai nevoie să cureți o mașină curată. Nu contează că n-ai chef să le vezi mutrele nespălate.
Contează numai că ai mașină și că ești un potențial client… Contează numai că trebuie să plătești dacă vreun aurolac (în majoritatea cazurilor cu un tupeu invers proporţional cu inteligenţa) se apucă să-ți spele geamul mașinii proaspăt spălate.
Brandul mașinii contează enorm în lumea spălătorilor de parbrize. Rareori îi vezi spălând vreo Dacie veche de zece ani sau vreo rablă ruginită… Atenția lor e atrasă de mai toate mașinile fabricate de vreo 10 ani încoace iar cele străine sunt cele mai vizate dintre acestea…
De fiecare dată când opresc la stop pe Calea București, o șleahtă de cerșetori și spălători se îndreaptă plini de speranță către geamurile deschise de la atâta căldură. Nu primesc nimic, cu excepția unui gest scurt: treci la următoarea mașină…
Dar n-o fac. De aproape fiecare dată, spoiesc geamurile cu soluția lor murdară și se pun pe frecat. Şi cu asta rămân… Pentru că m-am hotărât să nu le mai dau niciun leu…
Acum două zile, am pățit-o. Eram în mașină, când un oligofren cu aere de spălător vedetă a început să șpreieze parbrizul Loganului meu. I-am deschis geamul și i-am spus omenește că n-am bani la mine, cu excepția câtorva milioane de lei vechi…
N-a înțeles și a continuat. Atunci, colega mea de blog, Cecilia, i-a spus să plece, pentru oricum nu-l vom plăti şi c-o să-i dea o bătaie zdravănă dacă mai insistă.
Reacția sa a fost mult prea promptă… A lăsat jumătate de geam pe jumătate nespălată și a trecut la cerșit. Motivația sa a fost aceea că a muncit și că merita plătit. Eu i-am răspuns sincer că nu merita plătit, pentru că nu i-am cerut-o. N-a înțeles cu una cu două și s-a pus pe înjurat… Bineînțeles că nu l-am băgat în seamă și l-am înjurat la rândul meu.
A plecat după câteva zeci de secunde, lasând mașina cu geamul pe jumătate murdar…
Azi, am pățit-o din nou. De astă dată, i-am dat unui alt idiot 5 lei, deşi mă implorase să-i ofer mai mult. Cum aveam la mine 100 de Ron, i-am zis că n-am cum să-l plătesc, pentru că n-am schimbat. I-am și arătat hârtia, iar răspunsul a fost prompt: dă-mi să-ți schimb banii… Bineînțeles că nu i-am dat nimic, deoarece eram sigur că ar fi fugit cu toţi banii… Sau mi i-ar fi schimbat cu restul primit de la alți șoferi?
















Voiam sa te asigur ca nu esti singur
Mai sunt si altii cu probleme asemanatoare cu ale tale:
http://www.psihoterapie.net/blog/dorin-victor-vasile/2007/04/muenchhausen-by-proxy.html
da.. sigur iti dadea restu
))))
5 lei ?!!?!?? bai esti nebun?!
Cum ma 5 lei? Ma apuc de spalat parbrize!